Blog
Casa Amanet AGS

Mona Lisa

Thursday, Dec 13, 2018 | Post by Amanet AGS | 0 comment(s)

In Decembrie 1913, pictura “Mona Lisa” a lui Leonardo da Vinci, a fost recuperata, la Florenta, dupa doi ani de la furtul ei din Muzeul Luvru din Paris.

Mona Lisa sau Gioconda, pictura lui Leonardo da Vinci, realizata intre anii 1503-1506, este una dintre cele mai reprezentative opere ale Renasterii si totodata cea mai renumita din istoria picturii. Descrisa ca fiind cea mai cunoscuta, discutata si reprodusa pictura din lume, Mona Lisa este si una dintre cele mai valoroase picturi, aceasta detinand recordul mondial Guinness pentru cea mai mare asigurare din istorie, la 100 de milioane de dolari in 1962, care valoreaza aproape 800 de milioane de dolari in zilele noastre.

 

Leonardo di ser Piero da Vinci (1452 – 1519), cunoscut sub numele de Leonardo da Vinci, a fost cel mai de seama reprezentant al Renasterii italiene din perioada de apogeu a acesteia. Spirit universalist: pictor, sculptor, arhitect, muzician, inginer, inventator, anatomist, geolog, cartograf, botanist si scriitor. Leonardo da Vinci este considerat adesea cel mai de seama geniu din intreaga istorie a omenirii.

 

Pictura in ulei pe lemn de plop, cu dimensiunea de 77 x 53 cm, nu este nici semnata, nici datata. Titlul picturii, cunoscut ca “Mona Lisa”, a fost dat de catre Giorgio Vasari (1511-1574), primul biograf al artistului, publicat in lucrarea "Vietile celor mai renumiti arhitecti, pictori si sculptori italiani, de la Cimabue pana in timpurile noastre", in anul 1550, la 31 de ani de la moartea artistului. Denumirea facand referire la subiectul picturii, fiind un portret. Mona este prescurtarea cuvantului Madonna (Doamna), iar Lisa, numele sotiei lui Francesco del Giocondo, Lisa del Giocondo, de unde si explicatia pentru a doua denumire a tabloului “Gioconda”. 

 

 

Din punct de vedere tehnic lucrarea aduce ca noutate doua principii fundamentale: structura compozitionala de tip piramidal si principiul clarobscurului, numit “sfumato”, dand tabloului un aer misterios. ‘Sfumato’ este un termen, folosit pentru prima data de Leonardo da Vinci, desemnand o tehnica folosita in pictura care suprapune multiple straturi translucide de culoare ce sunt aplicate in tusa extrem de subtire, pentru a reda senzatia de forma, volum si adancime. Termenul de ‘sfumato’ se mai poate referi, in particular, la o modalitate de amestecare, respectiv de tranzitie a culorilor, atat de fina incat nu se poate distinge vreo zona de trecere de la o culoare la alta. In limba italiana cuvantul ‘sfumato’ inseamna amestecat, avand conotatii legate de adjectivul fumegos, corespunzator substantivului fum. Leonardo da Vinci descria tehnica folosita si etichetata de el ca fiind "fara linii sau delimitari, in maniera fumului sau a unei imagini nefocalizate".

 

Pictura reprezinta unul din primele portrete pe fondul unui peisaj imaginar. O caracteristica interesanta este ca fundalul nu este uniform, partea din stanga este evident la un nivel mai jos decat in dreapta, fiind probabil adaugata mai tarziu in cursul realizarii compozitiei. Tabloul a fost restaurat in mai multe randuri. Analizele cu raze Röntgen au revelat inca trei straturi de pictura sub cel vizibil.

 

Caracteristica principala a portretului este surasul enigmatic, totodata fiind si elementul de identificare al familiei Giocondo, caci in italiana “giocondo” insemna fericire. Faimosul zambet nu il lasa indiferent nici pe Sigmund Freud (medic neuropsihiatru si fondator al scolii psihologice de psihanaliza) care intrigat fiind, incearca sa il interpreteze. Acesta atesta ca zambetul Monei Lisa este o manifestare a subconstientului artistului, legata de instrainarea de mama sa, la varsta de patru ani. Este de fapt misteriosul zambet pe care chiar mama lui il avea, un amestec intre cumpatare si seductie. In plus, ceea ce insusi Giorgio Vasari mentioneaza, este faptul ca primele schite ale lui Leonardo reprezentau "chipuri de femei razand sau zambind". 

 

Identitatea personajului portretizat, dupa cum afirma Giorgio Vasari, este Lisa Gherardini, nascuta pe 15 iunie 1479 in Florenta, fiica unui negustor napolitan Antonmaria di Noldo Gherardini, devenita ulterior Lisa del Giocondo, casatorindu-se in timpul adolescentei cu un comerciant de matase si textile Francesco del Giocondo. Aspecte mai putin cunoscute referitoare la viata de sotie si mama a Lisei este diferenta de varsta dintre ea si sotul sau, ea fiind cu 14 ani mai tanara decat acesta si faptul ca au avut 5 copii. De asemenea de mentionat ar mai fi si ca a fost botezata cu numele Lisa, dupa una dintre sotiile bunicului. 

 

Ca si alte familii din Florenta din aceeasi clasa sociala, Francesco era un mare iubitor de arta. Se presupune ca portretul Monei Lisa, era menit sa marcheze doua evenimente importante pentru familia acestora, petrecute in 1502: momentul achizitionarii unei case noi si nasterea celui de-al doilea copil, Andrea. 

 

Portretul reprezinta viziunea din secolele XV si XVI a femeii virtuoase. Lisa este portretizata ca fiind o sotie credincioasa, prin gestica sa din tablou - mana sa dreapta este tinuta peste cea stanga; potrivit traditiei vremii, mainile pozitionate una deasupra celeilalte semnificau fidelitate.

 

Potrivit lui Giorgio Vasari, Leonardo incepe portretul la Florenta, in 1503, dar mai tarziu in acelasi an, cel mai probabil a trebuit sa amane lucrul la “Mona Lisa”, cand i-a fost data comanda sa picteze “Batalia de la Anghiari”, aceasta comanda fiind de o mai mare valoare, avand de asemenea si obligatia sa o termine pana in februarie 1505. In 1506 Leonardo inca considera portretul ca fiind neterminat. 

 

Nefiind platit pentru munca sa, Leonardo nu a trimis tabloul clientului sau si in acelasi timp fiind foarte atasat de lucrarea sa, artistul a calatorit impreuna cu tabloul in 1516, cand Regele Francis I l-a invitat sa se stabileasca in Franta, pentru a lucra si locui in castelul Clos Lucé din Amboise. Se presupune ca Leonardo a continuat sa lucreze la “Mona Lisa” si dupa stabilirea sa in Franta, finalizand in jurul anului 1516 - 17. Artistul si-a petrecut ultimii trei ani din viata la Clos Lucé. 

 

Exista supozitia ca regele i-a cerut sa-i vanda portretul insa artistul a refuzat, iar cu putin timp inainte de moartea lui Leonardo da Vinci, suveranul francez a cumparat, totusi, capodopera cu 12.000 de franci. O alta varianta, mai larg acceptata, sustine ca in urma mortii artistului, tabloul i-ar fi ramas lui Salai, slujitorul lui Leonardo, insa nu se stie cu certitudine cand anume a ajuns aceasta pictura in proprietatea regelui Francis I. Probabil in jurul anului 1530. 

 

Mai intai a fost expus la palatul Fontainebleau, in anul 1625, unde, un anume Cassiano dal Pozzo, facand un inventar al picturilor casei regale va numi acest portret “Gioconda”, asa cum este cunoscut in Franta. In timpul lui Ludovic al XIV-lea i se va acorda o importanta deosebita, fiind expus la Versailles, in Cabinetul Regelui. 

Dupa Revolutia Franceza este expus la Luvru, petrecand inainte o scurta perioada in dormitorul lui Napoleon Bonaparte, din Palatul Tuileries. 

 

In timpul Razboiului franco-prusac din 1870-1871, tabloul a fost mutat de la Luvru, in Brest Arsenal (grupare de cladiri navale si militare situate pe malul raului Penfeld, in Brest, Franta). In timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial, “Mona Lisa” a fost mutat iar de la Luvru si dus in siguranta, intai la Castelul Amboise, apoi in Catedrala Abbey si Castelul Chambord, si in final ajungand in Muzeul Ingres din Montauban.

 

Din anul 1804 a fost expus in noul muzeu Luvru unde, de atunci, a incantat milioane de oameni. Tabloul este expus si astazi cu explicatia “Portretul Lisei Gherardini”, sotia lui Francesco del Giocondo.

 

In ziua de 22 August 1911, se constata disparitia tabloului din muzeu, abia a doua zi de la furtul acestuia. Ziua in care tabloul a fost sustras era o zi de luni si muzeul era inchis dupa vechea traditie care spune ca prima zi a saptamanii este dedicata curateniei in muzeu. De accea paza era redusa. Dupa-amiaza se constata lipsa tabloului de pe perete, insa nimeni nu se alarmeaza intrucat se crede ca tabloul a fost dus intr-un atelier de reproduceri al muzeului. Cateva ore mai tarziu se confirma disparitia tabloului si timp de o saptamana muzeul este inchis pentru investigatii.

 

Poetul Guillaume Apollinaire este suspectat de furt si arestat, in ziua de 7 Septembrie este interogat si Pablo Picasso, dar ambii sunt eliberati din lipsa de dovezi. 

Doi ani mai tarziu s-a descoperit ca un angajat de la muzeul Luvru, de origine italiana, Vincenzo Peruggia, l-a furat, ascunzandu-l intr-o debara si iesind cu acesta dupa inchiderea muzeului, purtandu-l sub manta. Acesta fiind un patriot, convins ca tabloul apartine Italiei si trebuie expus intr-un muzeu Italian.

Dupa ce a tinut tabloul in apartamenul sau, timp de doi ani, Peruggia devenise impacientat si a fost descoperit cand incerca sa il vanda directorului Galeriei de opere de arta Uffizi, din Florenta. Tabloul a fost expus in Galeria Uffizi pentru doua saptamani si returnat apoi muzeului Luvru pe 4 Ianuarie 1914. Dupa alte expozitii in Roma si Milano, Gioconda s-a intors acasa, la Paris, unde a fost asteptata cu mult entuziasm.

Inaintea furtului, “Mona Lisa” era cunoscuta doar in lumea artei, ulterior in anii 1860, a inceput sa fie privita de critici ca o opera de arta renascentista.

 

Franta a detinut tabloul inca din timpul Revolutiei franceze. In ziua de azi, aproximativ 6 milioane de persoane vin in fiecare an la muzeul Luvru pentru a vedea tabloul, ce face parte din patrimoniul national.

Leave Your Comment