Blog
Casa Amanet AGS

Timpul si ceasul

26.10.2018 | Publicat de Amanet AGS

Timpul ne insoteste pretutindeni, amintindu-ne de unicitatea fiecarei clipe a trecerii noastre prin Univers. Dar ce este timpul in esenta sa?

       De milenii, cei mai straluciti savanti si oameni de stiinta au incercat sa rezolve una dintre cele mai mari enigme ale umanitatii: natura timpului. Timpul este ceva cu ce ne confruntam in fiecare zi si ceva ce toti oamenii cred ca il inteleg. Cu toate acestea, o definitie compacta si robusta a timpului s-a dovedit a fi remarcabil de dificila si evaziva. Printre numeroasele definitii scurte si concise ale timpului care au fost prezentate se numara:
Ceea ce masoara ceasul (cf. Albert Einstein, Donald Ivey);
Ceea ce previne ca totul sa se intample deodata (cf. John Wheeler);
Un continuu liniar de momente (cf. Adolf Grünbaum);
O anumita perioada in care ceva este facut (Dictionar medical).
Desi fiecare dintre acestea sunt corecte si bune intr-o oarecare masura, niciuna nu este pe deplin satisfacatoare. 
Poate cea mai buna si cuprinzatoare definitie globala este cea oferita de Wikipedia: o dimensiune in care evenimentele pot fi ordonate din trecut, prin prezent, in viitor, si totodata masura duratelor evenimentelor si intervalelor dintre acestea. 
 
Stiinta sau arta masurarii timpului este cunoscuta sub numele de cronometrie. Un concept similar este si orologeria, insa aceasta se refera indeosebi la dispozitive mecanice de ceasornicarie sau ceasuri. Exista doua metode principale utilizate in masurarea timpului, in functie de precizia sau intervalul dorite: ceasul si calendarul. Ceasul este un mecanism fizic care masoara trecerea timpului, fiind utilizat pentru perioade mai precise si mai scurte de o zi, iar calendarul, este un instrument matematic utilizat pentru calcularea si organizarea unor perioade mai lungi de timp (mai mult de o zi). 
 
Artefactele din Paleolitic sugereaza ca Luna a fost folosita pentru a calcula timpul, inca din urma cu 6.000 de ani. Calendarele lunare au fost printre primele aparute, fie cu 12 sau 13 luni (354 sau 384 de zile). Mai tarziu, in anul 45 i.Hr. Iulius Caesar a promulgat o reforma profunda care a dus la aparitia calendarului solar, ce va fi numit mai tarziu calendarul Iulian. Durata medie a anului fiind de 365 de zile si 6 ore; fiecare dintre cele 12 luni avea 30 sau 31 de zile, cu exceptia lunii februarie, care avea 29 sau 30. Papa Grigore al XIII-lea, a adoptat in 1582 calendarul gregorian, realizat sub conducerea astronomului italian Lodovico Lilio, in formula cunoscuta astazi. Durata anului era de 365 zile, 5 ore, 49 minute si 12 secunde. Acesta a fost adoptat destul de lent de diferite natiuni, insa acum este cel mai utilizat calendar din intreaga lume. 
 
Pentru masurarea timpului au fost inventate o mare varietate de dispozitive, intrucat definirea calendarului nu rezolva in totalitate problema masurarii timpului. Studiul acestor dispozitive se numeste orologerie. Primii care au impartit ziua in unitati mai mici au fost egiptenii. Avand la baza ratiuni religioase, in jurul anului 2100 i.Hr. au impartit noaptea in 12 parti studiind miscarea aparenta a stelelor care in mare parte erau asociate diverselor divinitati. Documente istorice din 1500 i.Hr. indica o impartire similara a zilei. Apar primele ceasuri solare, alcatuite din o suprafata plana, orizontala, marcata cu linii care indica orele zilei si o tija verticala situata in centru, denumita gnomon. In functie de miscarea Soarelui, umbra gnomonului se aliniaza cu liniile marcate, indicand astfel momentele din zi. Desi erau destul de precise, ceasurile solare deveneau inutile noaptea sau in zilele noroase. De aceea, tot egiptenii au mai dezvoltat sisteme de masurare a timpului bazate pe mecanisme cu apa sau in functie de pozitia Stelei Polare. 
 
                                                                          
 
Dispozitive mai precise au urmat in Antichitate, precum ceasul cu apa.  Acesteau puteau fi utilizate pentru masurarea timpului si noaptea, insa era necesar reumplerea manuala a  fluxului de apa. Numit si clepsidra (din grecescul “klepsydra” – “kleptein”, “a scapa, a se deroba” si “hydor”/”hydatos”- “apa”), este, probabil, cel mai vechi instrument de masurare a timpului indepedent de astronomie si aparitia lui se leaga tot de civilizatia babiloniana, precum si de cea egipteana. Principiul de functionare a ceasului cu apa era destul de simplu, bazandu-se pe scurgerea continua, printr-un orificiu, a unei cantitati constante de apa, dintr-un rezervor intr-altul (gradat), in care se afla un indicator, caruia i se imprima o miscare uniforma (ca a apei) indicand, in felul acesta, orele. Cea mai veche clepsidra (ceas cu apa), care s-a pastrat, a fost descoperita la Karnak, in 1904. Aceasta dateaza din mileniul al II-lea i.Hr. si se afla expusa la Muzeul civilizatiei egiptene din Cairo. Clepsidra este formata dintr-un vas conic, prevazut, la baza, cu un orificiu pentru scurgerea apei. Un astfel de ceas putea avea o abatere de maximum 5-10 minute.
 
                                                                            
 
Clepsidra, dispozitivul de sticla prin care nisipul fin curge constant printr-o gaura mica, a fost utilizata pentru a indica trecerea unei perioade predeterminate de timp, chiar daca nu ar putea fi folosita pentru a indica timpul absolut al zilei. In mod obisnuit, o clepsidra are doua sfere de sticla, conectate vertical, care permit o scurgere reglata de nisip. Odata ce sfera de sus este goala, aceasta poate fi inversata pentru a incepe din nou momentul. Desi conceptul dateaza din Antichitate, clepsidra, asa cum o stim, pare sa fi fost inventata in Europa medievala si a fost folosita in mod obisnuit in Evul Mediu, in special la bordul navelor. De exemplu, Ferdinand Magellan (explorator portughez) a folosit 18 clepsidre pe fiecare nava, in calatoria sa in jurul pamantului (1522).
 
                                                                            
 
Ceasul mecanic, ce functioneaza pe baza miscarii mecanice repetate continuu, a inceput sa se dezvolte independent in China, Orientul Mijlociu si Europa in timpul Evului Mediu timpuriu. Au folosit o eliberare controlata a energiei, o metoda care pe masura ce acesta tinde sa se relaxeze, elibereaza treptat energie punand in miscare intregul mecanism. La mijlocul secolului al 14-lea ceasuri mecanice de dimensiuni mari incep sa apara in turnurile oraselor italiene importante. Mecanismele acestora au rezistat peste 300 de ani, toate avand, insa, aceeasi problema – discul rotitor era foarte dificil de reglat.
 
                                                                                   
 
Treptat se dezvolta noi inovatii si asa apare ceasul cu arc, in secolul 15, in Europa. In jurul anilor 1500, lacatusul de origine germana, Peter Henlein, din Nürnberg, incepe sa produca dispozitive mult mai usoare si portabile, cunoscute sub denumirea de “oua Nürnberg”. Cum acuratetea era in plin progres, acestuia i s-a adaugat si secundar, in secolul 16, in prima faza in Germania si Franta. Unul dintre primele ceasuri dateaza din 1577, realizat de Jost Burgi pentru astronautul Tycho Brahe, ce avea nevoie de un ceas cu precizie pentru astronomie.
 
In 1656, Christiaan Huygens, un om de stiinta olandez, a dezvoltat ceasul cu pendul, urmand ideile lui Galileo Galilei, cel care a studiat miscarea pendulului inca din 1583, folosindu-se de un mecanism cu pendul cu o perioada constanta si autointretinuta de oscilatie. Primele ceasuri construite de Huygens aveau o eroare de aproximativ un minut pe zi, o performanta extraordinara pentru acele timpuri. Imbunatatirile aduse de Huygens ulterior au micsorat erorile pana la mai putin de 10 secunde pe zi. In 1675, acesta inventeaza si rotita balansiera, dar si un ansamblu de arcuri, de felul celor care se mai gasesc si astazi, in cateva dintre ceasurile de mana moderne. In timpul secolului al 17-lea, centrul productiei si inovarii de ceasuri s-a mutat in Anglia si, in 1670, William Clement incepe fabricarea ceasurilor mecanice la care se puteau da acele inapoi, o imbunatatire substantiala, care reducea interferenta in miscarea pendulului.
 
                                                                                    
 
In anul 1735, John Harrison, un tamplar si ceasornicar englez, aduce imbunatatiri semnificative la acuratetea ceasului folosit pe mare, cunoscut sub denumirea de cronometru marin, astfel incepand revolutia in navigatie (masurarea longitudinii necesita o cunoastere exacta a timpului). Acesta construieste un cronometru marin cu arc si rotita balansiera, care castiga un premiu urias din partea guvernului britanic, in valoare de 20,000£ (echivaland astazi cu 4.5$ milioane), pentru ca, prin intermediul inventiei sale, longitudinea putea fi determinata cu o marja de o cincime de secunda.
 
                                                                          
 
Ceasurile cu alarma sunt aproape la fel de vechi ca si ceasurile in sine. Un prototip al ceasului cu alarma a fost creat de catre greci in jurul anului 250 i.Hr. inventand un ceas cu apa. Nivelul apei pastra ora exacta si lovea, la un anumit nivel, un mecanism care declansa alarma. Primul ceas mecanic cu alarma a fost inventat de Levi Hutchins din Concord, New Hampshire, in 1787. Dar ceasul nu declansa alarma decat la ora 4:00. Insa, realizarea primului ceasul desteptator, care putea fi programat pentru orice ora, ii este atribuita lui Seth E. Thomas, un ceasornicar american, in 1876.
 
Ceasurile electrice, acelea care necesita un motor electric, au aparut in 1840, fiind patentate de ceasornicarul scotian, Alexander Bain, ulterior produse de americanul Henry E. Warren, la inceputul anilor 1900. La sfarsitul secolului al 19-lea, inventia bateriei, au facut ca aceste ceasuri sa fie foarte practice, facand treptat ca si cele mecanice sa fie astfel alimentate. Pana in anii 1930, ceasurile electrice erau cele mai folosite tipuri de ceasuri.
 
Intre timp, dupa Primul Razboi Mondial, ceasurile de buzunar au inceput sa fie inlocuite cu cele de mana, cand succesul acestora in operatiunile militare facand utilizarea acestora mai practica. Astfel, popularitatea ceasurilor de mana a crescut. Elvetienii si-au dezvoltat in continuare dominanta pe piata in acel moment, prin arta cunoasterii ceasurilor de mana de inalta calitate.
 
Dezvoltarea electronicii in primul deceniu al secolului 20, a condus la ceasuri electronice fara piese ceasornicare. Locul greutatilor sau al arcului spiralat este luat de baterie. Masurarea timpului facandu-se pe baza unui oscilator electronic reglat de un cristal de cuart. Acest cristal de cuart genereaza un semnal cu o freventa precisa, astfel incat ceasurile electronice sunt cu cel putin un ordin de marime mai precise decat cele mai bune ceasuri mecanice. 
Dezvoltarea ceasului cuart la sfarsitul anilor 1920 a facut ca ceasurile electronice sa fie mai precise si mai sigure decat cele cu pendul. Progresele in domeniul microelectronicii in anii 1960, in special in Japonia, au dus la productia mai simpla si ieftina a ceasurilor cuart, astfel incat pana in anii 1980 aceasta tehnologie devenise dominanta atat pentru ceasuri, cat si pentru cele de mana. Cu toate acestea, chiar si in era digitala, Elvetia a reusit sa-si pastreze reputatia pentru ceasurile mecanice de calitate. 
 
                                                                                 
Ceasurile atomice, utilizeaza tranzitia frecventei electronice in zona microundelor, opticii sau a ultravioletelor dintr-un spectru electromagnetic a unui atom, dintre toate fiind cel mai exact tip de ceas. Primul ceas atomic a fost construit in 1949, in Statele Unite ale Americii, la Biroul National de Standarde, dar nu a atins performante deosebite. A urmat Caesium I, proiectat de catre Louis Essen si construit in Laboratorul National de Fizica din Teddington, Anglia, in 1955. Cu toate ca nu era prima masina care folosea proprietatile atomilor pentru a masura timpul, era prima care atingea performante superioare ceasurilor cu cuart sau cu pendul. 
Desi majoritatea activitatilor umane nu necesita un grad de acuratete atat de mare in masurarea timpului precum cea oferita de ceasurile atomice, exista tehnologii care au nevoie de precizia acestora. De exemplu, tehnologia GPS necesita sincronizari de timp extrem de precise pentru a localiza cu erori de cativa metri pozitia unei unitati GPS (de obicei prin calcularea timpului parcurs de un semnal radio de la un satelit la un punct de pe suprafata Pamantului). Cel mai compact model de ceas atomic se afla in dotarea satelitilor raspunzatori de acest sistem de pozitionare globala (GPS) si functioneaza cu rubidiu, avand o precizie de o secunda la 1 milion de ani!
Incepand cu 1967 timpul furnizat de ceasurile atomice a devenit etalonul masurarii timpului. 
 
Revolutia electronica a secolului 20 a dus la realizarea ceasurilor digitale, care afiseaza timpul in format digital (de exemplu numere sau alte simboluri), spre deosebire de cel analogic care indica timpul prin pozitionarea limbilor rotative pe cadran. In anul 1970, a inceput productia in masa a primului ceas de mana digital cu un afisaj cu LED-uri. Numit “Pulsar” si produs de “Hamilton Watch Company”, ceasul a fost prezentat cu doi ani inainte, cand aceiasi companie a produs un prototip pentru “Kubrick 2001: Odiseea Spatiala”. In decursul anilor 1970, in ciuda costului initial al ceasurilor digitale, popularitatea acestor dispozitive a crescut in mod constant. Cel mai mare ceas digital din lume este “Lichtzeitpegel” (Nivelul Timpului cu Lumina), amplasat pe turnul de televiziune “Rheinturm” din Dusseldorf, Germania.
Deoarece cesurile digitale pot fi fabricate in modele foarte mici si ieftine, acestea sunt incorporate in diferite dispozitive precum masini, aparate de radio, televizoare, cuptoare cu microunde, frigidere, computere sau telefoane mobile. Uneori utilitatea lor este contestata din pricina reajustarii lor la setarea orei de vara, dar incoporarea unei sincronizari automate prin semnal radio a remediat aceasta problema.
 
Clock of the Long Now este un proiect lansat in 2018, ce se doreste a fi cel mai puternic ceas, menit sa functioneze pentru 10.000 de ani. Totul a pornit de la o idee din 1995 despre un ceas care sa cronometreze zece mii de ani, ca un soi de modalitate prin care sa ne gandim la viitorul pe termen lung al umanitatii si al planetei. Instalarea acestuia a inceput in Texas, pe un schelet inalt de 152 de metri inaltime. Echipa  a construit parti pentru ceas si a executat sapaturi intr-un munte, in zona Sierra Diablo, pentru a stoca acolo componentele. Ceasul va fi mecanic, propulsat prin ciclul termal zi / noapte, sincronizat la timpul solar. Timp de 10 mii de ani, ceasul va fi programat sa bata o singura data pe zi, la amiaza. Iar zilnic, melodia care va fi auzita la ora 12.00 va fi unica, nu va mai fi repetata niciodata.
 
                                                                                                             
Calculator Amanet / Exchange
(Grame)
1 EUR = 4.924 RON
1 USD = 4.06 RON
1 GBP = 5.72 RON
1 CHF = 4.52 RON
1 EUR = 4.907 RON
1 USD = 4.04 RON
1 GBP = 5.62 RON
1 CHF = 4.42 RON
Amanet AGS Blog
Contactati-ne Acum
Va multumim. Mesajul a fost trimis!

Contact Casa Amanet AGS

Piata Romana Nr. 5, Sector 1
Bucuresti | Romania

0725 287 287

0749 300 632

AmanetAGS

Casa Amanet AGS Bucuresti / Alexandria va ofera servicii financiare, precum cumparam / amanetam aur, argint, bijuterii si diamante, ceasuri de lux, electronice. Casa noastra de amanet practica cele mai mici Comisioane, iar tu primesti rapid preturi excelente la obiectele amanetate. Te asteptam sa te convingi!

Facebook | Casa-Amanet.com

Copyright © 2021 Casa-Amanet.com. All rights Reserved.