Blog
Casa Amanet AGS

Primul C al diamantelor: Taietura

Thursday, Mar 21, 2019 | Post by Amanet AGS | 0 comment(s)

Diamantele asa cum le vedem noi, in forma finala, de bijuterii stralucitoare, trec printr-o serie de transformari radicale pentru a ajunge la stadiul de “nestemate”. Pamantul le ofera in stare bruta, iar ce le face sa fie atat de pretioase este munca si migala unor bijutieri iscusiti. Cum ajunge un carbune sa fie cea mai ravnita piatra, descoperiti in continuare.

Diamantul este un mineral nativ si in acelasi timp o piatra pretioasa. Asa cum am mai spus intr-un alt articol, din punct de vedere chimic, diamantele sunt o forma de inalta presiune a unui element banal, si anume: carbon. Diamantele pot fi produse doar in mantaua Pamantului (stratul de sub crusta Pamantului) si aduse la suprafata cu ajutorul magmei sau impinse in timpul deplasarii lente a rocilor adanci in timpul eruptiilor vulcanice.

Formula necesara formarii diamantelor depinde de adancime, temperatura si presiune: carbonul ingropat la cel putin 150 kilometri sub suprafata terestra, incalzit la aproximativ 1.204 grade Celsius, sub o presiune de 5 miliarde de unitati Pascal, dupa care transportat rapid catre suprafata Pamantului de catre o eruptie vulcanica pentru a se raci. Diamantul cristalizeaza in sistemul cubic si poate atinge duritatea maxima (10) pe scara Mohs, duritatea variind insa in functie de gradul de puritate a cristalului. Din cauza duritatii ridicate, cristalul de diamant poate fi slefuit numai cu pulbere de diamant si fulerena. Valoarea sa este data de cele patru criterii de baza dupa care este evaluat si clasificat la nivel international:

1. Taietura

2. Carate (reprezinta greutatea; 1 carat = 0,200 gr.)

3. Claritate (gradul de impuritati)

4. Culoare (incolore sau colorate)

 

 

Taietura unui diamant este cel mai important criteriu, intrucat influenteaza cel mai mult stralucirea si frumusetea acestuia, determina puterea de reflexie a luminii in interiorul diamantului, dimensiunea si finisajul. Se refera la proportiile si simetria diamantului, forma fiind rezultatul final, dupa taiere si slefuire. Frumusetea unui diamant nu este data doar de reflexia luminii de pe suprafata pietrei, ci si de jocul de lumini din interiorul pavilionului, de focul pietrei. Un rol important il au si latimea si adancimea diamantului care si acestea au un efect asupra stralucirii.

 

 

IDEAL CUT - cand un diamant este taiat in proportiile concordante, lumina este reflectata dintr-o fateta intr-alta si apoi este dispersata prin blatul diamantului. Adancimea coroanei trebuie sa fie egala cu o treime din adancimea pavilionului. 

DEEP CUT - in cazul unui diamant taiat adanc, acesta are pavilionul ascutit, iar lumina este reflectata prin lateral, astfel diamantul capatand un aspect intunecat si neregulat.
SHALLOW CUT - cand diamantul este taiat prea lat, avand pavilionul plat, lumina trece prin piatra inainte de a fi reflectata. Piatra va capata un aspect lucios, ca de sticla, iar marginea se poate observa reflectata in fatete.

 

In determinarea calitatii taieturii se foloseste un instrument optic de masurare, creandu-se un model tridimensional pentru determinare unghiurilor si a proportiilor ale unui diamant. Astfel incat sa se optimizeze modul de patrundere si refractie a luminii, intrucat sa se obtina nivelul maxim de stralucire. Finisajul si simetria sunt doua aspecte importante ale procedeului de taiere. Gradul de finisaj descrie cat de lustruita este suprafata diamantului, iar gradul de simetrie se refera la aliniamentul fatetelor. Exista si o clasificare la nivel international in ceea ce priveste modalitatea de masurare a performantelor luminoase, stabilita de Institutul Gemologic American - GIA. 

 

 

Sistemul foloseste urmatoarele calificative:

EXCELLENT (ideala) - reflecta in intregime lumina care patrunde in interiorul diamantului, oferindu-i o stralucire exceptionala. Reprezinta aproximativ 3% din diamante.

VERY GOOD (foarte buna) - reflecta aproape intreaga lumina pe care o absoarbe. Prezenta la aproximativ 15% din diamante.

GOOD (buna) - reflecta o mare parte din lumina ce patrunde in interior, aspectul stralucitor fiind peste medie. Reprezinta aproximativ 25% din diamante.

FAIR (satisfacatoare) - scapa in mare parte lumina care patrunde in diamant, prin pavilion, pierzandu-si din stralucire, dar ramanand in continuare diamante de calitate. Se regaseste in aproximativ 35% din diamante.

POOR (slaba) - pierde in cea mai mare parte lumina patrunsa in interior, devenind un diamant tern, fara viata. Se includ toate diamante care nu respecta standardele unei taieturi corecte.

 

 

Istoria tipurilor de taieturi…

 

Exista povesti despre primul diamant slefuit, care din pacate a fost pierdut, denumit “Diamantul Florentin”. Avand origine Indiana, de culoare galben deschis, cu usoare nuante de verde si o greutate de 137,27 carate (27,454 g), acesta ar fi fost taiat intr- o forma neregulata, cu 126 de fatete pe ambele parti, de catre Lodewyk van Bercken, in secolul XV. Acelasi Lodewyk van Bercken, bijutier si taietor de diamante din Bruges, a fost cel care a inventat scaif-ul, o roata utilizata in industria de taiere a diamantelor, care permite lustruirea fatetelor acestei pietre pretioase, in mod simetric la unghiuri, astfel incat sa permita cea mai buna reflexie a luminii. Taietura confera stralucire, transformand o piatra pretioasa bruta intr-un diamant fatetat si slefuit in diverse forme.

 

 

1500 - ROSE CUT

 

In secolul XVI incepe sa fie folosita prima tehnica de taiere a diamantelor, denumita “rose cut”, avand 24 de fatete. Frumusetea subtila a diamantelor cu acest tip de taietura o confera lumina difuza, spre deosebire de lumina stralucitoare a taieturii moderne de tip “briliant”. Caracteristica cea mai importanta a acestor diamante este ca sunt plate in partea de jos si avand forma unei cupole in partea de sus. 

 

 

1700 - OLD MINE CUSHION CUT

 

Tipul de taietura “old mine” (taietura veche), cunoscuta si sub numele de “cushion cut”, este in esenta strabunicul “briliantului” (taietura moderna). Dezvoltata in Europa secolului al XVIII-lea, aceasta taietura nu este perfect rotunda, insa are marginea usor curbata, astfel incat creeaza un patrat delicat, cu colturile rotunjite. Realizarea fatetelor era disponibila intr-o varietate de tipare, insa caracteristica generala era data de blatul mic, coroana inalta si coletul mare, totodata oferindu-le un aspect arhitectural. Tot in secolul XVIII a aparut si taietura “marquise”, la cererea Regelui Louis XV al Frantei, dorind un diamant care sa reflecte forma gurii amantei sale, Madame de Pompadour. Aceasta mai este cunoscuta si sub numele de taietura “navette”.

 

 

1800 - OLD EUROPEAN CUT

 

Revolutia industriala de la sfarsitul anilor 1800 a adus un aport in ceea ce priveste taierea diamantelor, fiind posibila acuratetea formelor rotunde si a stralucirii acestora. Datorita acestor noi tehnici a aparut taietura veche Europeana “old European”, avand 58 de fatete, la fel ca taietura briliant din zilele noastre. Goana dupa diamante a aparut odata cu descoperirea minelor din Africa de Sud, la mijlocul secolului XIX. Totodata arta veche a taierii diamantelor a aparut ca o industrie moderna.

 

 

1900 - ASSCHER CUT & BRILLIANT CUT

 

Inventata de catre Compania de Diamante Royal Asscher in 1902, taietura cu acelasi nume a castigat popularitate abia in anii 1920 odata cu era Art Deco. Acest diamant este printre primele diamante patentate in lume. Diamantele clasice “asscher” au forma patrata si seamana cu taietura “emerald” (smarald) care este dreptunghiulara. Insa diamantele “asscher” au fatetele mai mari, coroana mai inalta, blatul mai mic si sunt mai stralucitoare. De asemenea, colturile sunt taiate oferindu-i formei un aspect octogonal. 

 

In 1919, Marcel Talkowsky, imbunatateste considerabil aceasta industrie, inventand “taietura perfecta”. Matematician si gemolog, el imbina aceste calitati pentru perfectionarea taieturii diamantului, gasirea formulei matematice pentru a scoate maximul dintr-un diamant brut, ca stralucire si focuri (reflectarea tuturor culorilor curcubeului). Taietura moderna, “briliant”, are 58 de fatete (sau 57 daca este exclus colet-ul) si se taie de obicei in doua piramide de baza pe care se sprijina 33 de taieturi pe coroana diamantului (in partea de sus) si 25 pe pavilion (in jumatatea inferioara a diamantului, de sub centura). In ultimele decenii, cele mai multe “centuri” ale diamantelor sunt multi-fatetate. Astfel “centurile” au 32, 64, 80, sau 96 de fatete, numere care insa nu sunt adaugate la numarul total de taieturi ale briliantului. Asadar, in timp ce numarul fatetelor briliantului este standard, proportiile sale (inaltimea coroanei, unghiul sau adancimea pavilionului) nu sunt universale.

 

 

1920 - EMERALD CUT

 

Aceasta forma este una dintre cele mai vechi, avand origini stilistice inca din anii 1500, numindu-se pe atunci “table cut” sau “step cut”. Privit de sus, partile laterale ale acestui tip de diamant sunt asemanatoare unor trepte, de unde si denumirea de “step cut” (treapta). In industria moderna, initial, aceasta taietura a fost dezvoltata special pentru pietrele de smarald (de aici si denumirea taieturii) pentru a reduce cantitatea de presiune exercitata in timpul taierii si pentru a proteja piatra de ciobire. Dupa care, taietorii de diamante au realizat importanta taieturii aplicand-o si in cazul diamantelor. 

 

 

 

1948 - “UN DIAMANT ESTE PENTRU TOTDEAUNA”

 

Cel mai faimos slogan a fost inventat de catre De Beers in 1947: “Un diamant este pentru totdeauna”!
Incet, de-a lungul timpului, taieturile vechi au facut loc taieturii moderne, “briliant”, care continua sa domine si in prezent, fiind cea mai des intalnita forma de diamant, in special la inelele de logodna.

 

Daca sunteti in cautarea unor modele deosebite de inel de logodna cu diamante si nu numai, va invitam sa descoperiti colectia noastra de bijuterii: ags-bijuterie.ro.

Leave Your Comment