Aurul – un metal dur – este unul dintre cele mai rare elemente ale Pamantului, format in coliziunea stelelor neutronice.  Apoi, in timpul formarii Pamantului, cele mai grele elemente au migrat catre centrul Pamantului. Aceasta insemnand ca in scoarta terestra cantitati mari de aur sunt greu de gasit. Pot fi gasite, dar in concentratii mici, aurul fiind prezent intr-o mare varietate de roci in crusta. Iar pentru formarea unui zacamant, e necesar ca exploatarea sa ajunga la anumite concentratii pentru a fi fezabil din punct de vedere economic. Concentratia medie a aurului din crusta Pamantului este foarte scazuta, la 4 parti per miliard, iar pentru a produce o concentratie de aur care ar putea avea o valoare de piata, depozitul ar trebui sa fie de 1.250 de ori mai concentrat.

 

 

Diamantele, pe de alta parte, sunt o forma de inalta presiune a unui element banal, si anume: carbon. In forma sa naturala, este cunoscut sub numele de grafit – continutul creioanelor. Comparativ cu aurul, concentratia medie a carbonului in crusta Pamantului este de aproximativ 200.000 parti per miliard. Prin urmare, raritatea diamantelor nu are nimic de-a face cu compozitia lor elementara; mai degraba, transformarea naturala a carbonului in diamante care pot fi extrase este un proces extrem de dificil (si rareori de succes). Diamantele pot fi produse doar in mantaua Pamantului (stratul de sub crusta Pamantului) si cumva aduse la suprafata, sau mai pot fi formate in timpul impactului meteoritilor cu Pamantul, insa acestea din urma sunt foarte mici, microdiamante, si nu se catalogheaza drept nestemate. Diamantele formate la adancime in mantaua Pamantului pot fi aduse la suprafata cu ajutorul magmei sau impinse in timpul deplasarii lente a rocilor adanci in timpul eruptiilor vulcanice.

 

 

Formula necesara formarii diamantelor depinde de adancime, temperatura si presiune: carbonul ingropat la cel putin 150 kilometri sub suprafata terestra, incalzit la aproximativ 1.204 grade Celsius, sub o presiune de 5 miliarde de unitati Pascal, dupa care transportat rapid catre suprafata Pamantului de catre o eruptie vulcanica pentru a se raci. Acest proces extraordinar face ca diamantele naturale, minate, sa fie mai rare decat aurul. Insa, in forma sa elementara, aurul este semnificativ mai rar decat diamantele, carbonul este unul dintre cele mai abundente elemente de pe Pamant – mai ales in comparatie cu metalele grele precum aurul – si diamantul este pur si simplu compus din carbon sub o imensa presiune.

 

Inventia diamantelor sintetice complica si mai mult discutia. Oamenii de stiinta pot crea conditiile necesare transformarii grafitului in diamante intr-un laborator – fara sa fie necesara vreo eruptie vulcanica – dar acelasi lucru nu poate fi spus pentru aur (din pacate, alchimia este inca o pseudostiinta). Chiar daca diamantele sintetice sunt realizate din aceeasi substanta ca diamantele naturale, cele sintetice se vand de obicei cu 30% mai putin pe piata, deoarece nu sunt considerate valoroase. Concluzia este ca aurul este mai abundent decat diamantele mari, insa din punctul de vedere al compozitiei diamantele nu sunt deosebit de rare.