Inca din timpuri stravechi, pietrele cu aspect, luciu, culoare, transparenta si duritate au fost considerate pretioase. In aceeasi categorie au fost insa incluse mai tarziu si pietre carora le lipseau aceste caracteristici, dar care, in schimb, aveau alte caracteristici precum, proprietati terapeutice sau cu valoare estetica. Aceste pietre sunt minerale care, din punct de vedere estetic, arata frumos si sunt folosite in arta bijuteriilor, fiind impartite in doua categorii: pretioase si semipretioase.
Mineralele sunt combinatii anorganice (nu sunt formate din fiinte vii) de substante chimice, care se gasesc in pamant in forma pura. Cele mai cunoscute pietre pretioase sunt: diamantul, rubinul, safirul si smaraldul. Insa exista patru pietre pretioase de origine organica provenite de la plante sau animale. Aceste patru exceptii sunt: perla, chihlimbarul, coralul si lignitul.
Fascinatia omenirii pentru aceste pietre depaseste aria esteticului, fiind indreptata si in alte directii. Atat cele pretioase, cat si cele semipretioase au o mare influenta, prin proprietatile lor terapeutice si a energiilor emanate, asupra vietii noastre. Fiind parte a naturii, se considera ca emit vibratii care rezoneaza cu corpul omenesc si ne ajuta in vindecarea spirituala, emotionala si fizica.
Piatra pretioasa este considerat un mineral rar, de o frumusete deosebita, cu o duritate relativ mare pe scara Mohs (scara de duritate Mohs permite evaluarea duritatii relative a unor materiale, cu precadere a nemetalelor. Ea se bazeaza pe capacitatea unui material de a fi zgariat sau de a zgaria alt material. A fost inventata in anul 1812 de catre mineralogul german Friedrich Mohs).
✧ Clasificare
Pietrele pretioase sunt clasificate dupa o serie de criterii, precum structura de cristal, greutatea, indexul de refractie, proprietati optice, duritate, puritate, transparenta, culoare, marime etc.
Pe langa aceste proprietati folosite pentru clasificare, mai exista unele criterii care se iau in considerare ca:
• Formula chimica: diamantul fiind un carbon pur cristalizat, sau rubinul este un oxid de crom si aluminiu Al2O3;
• Sistem de cristalizare: care poate fi cubic, triclinic, monoclinic etc.;
• Habitus: care ne indica sub ce forma poate fi gasit mineralul in natura;
• Culoarea: care poate defini diferite variante;
• Alte criterii: unghi de dispersie, clivaj, luciu, pleochroism etc.
Scoarta terestra, la momentul actual, contine mai bine de 2.500 de minerale independente si mai mult de 7.000 de varietati. Conform gradului de raspandire, mineralele se impart in 5 grupuri mari:
1. Foarte frecvent raspandite (spat, cuart, calcit etc.);
2. Larg raspandite, componente a majoritatii rocilor muntoase in cantitati reduse (apatit, nefelin etc.);
3. Raspandite, intalnite in majoritatea zacamintelor (pirita, calcopirita, ilmenit);
4. Rare, intalnite in cantitati mici in zacaminte (aur, argint, beril);
5. Foarte rare, cunoscute in cantitati reduse in unele locuri ale scoartei terestre (criolit, germanit etc.)
Un alt sistem de clasificare imparte pietrele pretioase in :
• Principale;
• Importante;
• Comune;
• Rare;
• Sintetice.
Clasificarea tehnologica imparte mineralele conform tipului de prelucrare a pietrelor, drept criterii de baza servind duritatea, transparenta, luciul, proprietatile optice, tehnologia de prelucrare:
• Pietre pretioase: pietre transparente (diamant, corindon), opace (turcoaz), cu efecte optice specifice (cuart, crizopraz), cu desen decorativ (onix, agat), pietre policromatice (opal, obsidian);
• Pietre semipretioase: pietre dure cu tenacitate inalta (jad), pietre cu tenacitate medie (amazonit, aventurin), dendrite de mangan, cupru si argint (ametist, uvarovit), pietre cu tenacitate redusa (chihlimbar, gagat, malahit), tenacitatea exprimand rezistenta pietrelor la apasare cu o suprafata plana sau rezistenta lor la lovire
• Pietre de imitatie: exemplare cu duritatea mai mare de 5; pietre cu duritatea 3-5; pietre moi, cu duritatea mai mica de 3 conform scarii Mohs.
✧ Denumirile pietrele pretioase
Majoritatea denumirilor pietrelor pretioase reflecta culoarea, forma lor sau ambele caracteristici, si sunt derivate din cuvinte de origine greaca, latina, araba, turca, germana, spaniola, franceza sau asiatica. In timp ce pietrele pretioase descoperite mai recent sunt denumite dupa localitati, personalitati, organizatii etc.
✧ Istoricul pietrelor pretioase
Interesul fata de pietrele pretioase dateaza inca din Mezolitic. Ele au fost exploatate si prelucrate la un nivel foarte ridicat in Asia Centrala si de Est , Mesopotamia, Babilonia, Egipt si America Centrala. Daca avem atestare documentara ca grecii, romanii si bizantinii erau admiratori si cunoscatori ai pietrelor pretioase, in Europa Centrala si de Nord au existat putine tentative de a le prelucra si utiliza in bijuterii. Chihlimbarul baltic a fost comercializat in intreaga lume antica. Bratarile negre, confectionate de triburile celtive dintr-o varietate de carbune descoperita in Republica Ceha, constituie un alt exemplu de bijuterii antice comercializate pe scara larga.
Interesul fata de pietrele pretioase a crescut considerabil in Europa o data cu progresul stiintei si al comertului in secolele XV si XVI. Asocierea pietrelor pretioase cu semnele astrologice si cu credinta in supranatural a avut rolul sau. Interesul a atins punctul maxim in secolele XVII si XIX, când au fost descoperite noi depozite de pietre pretioase, iar altele vechi – redeschise. In prezent, pietrele pretioase neconventionale si cele cu proprietati sub nivelul celor ideale devin tot mai populare.
✧ Roci gazda
Pietre pretioase se intalnesc in toate tipurile de roci. Concentratiile cele mai mari de geme se gasesc in roci sedimentare (diamante, safire, rubine), dar multe exista si in pegmatite. Initial pietrele pretioase erau exploatate de la suprafata. Mai tarziu au inceput sa fie exploatate prin minerit, volumul de lucru atingand adesea proportii incredibile (exploatarea diamantelor in Africa de Sud). Conditiile favorabile pentru aparitia unor concentratii de pietre pretioase sunt extrem de rare si accidentale. Prin urmare, pe langa prospectiuni temeinice este nevoie si de noroc pentru a gasi pietre pretioase.
Surse de pietre pretioase si semipretioase:
• Roci sedimentare – circa 50% din productia mondiala: agat, alabastru, aragonit, calcit, crisoberil, diamant, granat, aur, gips, jad, platina, cuart, rubin, safir etc.
• Pegmatite – circa 15% din productia mondiala : acroit, amazonit, andaluzit, apatit, beril, crisoberil, cordierit, corindon, feldspat, indigolit, kunzit, lepidolit, monazit, cuart, rubelit, spinel, topaz, turmalina, verdelit, zircon.
• Zone de alterare – circa 7% din productia mondiala: azurit, crisocol, crisopraz, cuprit, hematit, malachit, opal, turcoaza, vivianit.
• Vulcanite: ametist, citrin, agat, jasp, calcedonie, opal, sulf, crisolit, nefelin, safir, aragonit, calcit, fluorina, rodocrozit, cuart, argint, hematit, pirita, blenda, nichelina, topaz.
• Magmatite: pirop, diamant, safir, titanit, nefelin, bronzit.
• Roci metamorfice si metasomatice: andaluzit, beril, blenda, cordierit, corindon, crisoberil, granat, jaderit, jasp, lazurit, nefrit, pirita, rodonit, smarald etc.
• Organice: chihlimbar, coral, perla.
